Aveam 23 de ani, eram studenți și ne întorceam din vacanță. Am rămas blocați în Gara din Cluj din cauza unei întârzieri de tren. Amândoi obosiți, eu cu o cafea în mână, el cu un rucsac plin de stickere, ne-am așezat pe aceeași bancă.
Am început să râdem de anunțurile din difuzoare care se auzeau distorsionat și, dintr-o glumă în alta, am început să vorbim ore întregi. La un moment dat, el mi-a zis:
— „Știi ce e ciudat? Dacă trenul ăsta nu întârzia, probabil nu ne-am fi cunoscut niciodată.”
Mi-a cerut numărul chiar acolo, pe peron, iar eu i l-am dat cu un zâmbet mare, de parcă știam deja că întârzierea aia era cel mai bun „cadou” al universului.
Astăzi suntem împreună și avem pe perete o hartă a cerului de la Tablostar cu exact acea noapte, în Cluj, când trenul a întârziat… dar stelele ne-au pus pe drumul nostru.